adolescentin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. adolescentino)

1. care ține de adolescenți; propriu adolescenților; tineresc.

adolescentinism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (adolescentin + -ism)

1. stare de adolescent; adolescentism.
2. manifestare de adolescent; adolescentism.

adolescentin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. adolescentino)

1. care ține de adolescenți; propriu adolescenților; tineresc.

epifizită

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. épiphysite)

1. boală de creștere interesând epifiza într-un proces osteocondritic; cifoza adolescenților.

hipertimie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hyperthymie)

1. ansamblu de tulburări atribuite funcționării exagerate a timusului, la copii și adolescenți.
2. creștere exagerată a bunei dispoziții, în stările maniacale.

efebofilie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. éphébophilie)

1. atracție sexuală a unui adult către adolescenți.

emancipat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (emancipare)

1. care se emancipează; care s-a modernizat.
2. care nu mai depinde (de ceva sau de cineva), care a devenit liber, care și-a câștigat independența.
3. (despre copii și adolescenți) care și-a luat unele libertăți nepotrivite cu vârsta lui; cu purtări libertine.
4. eliberat din iobăgie, din șerbie; revenire la starea de om liber.
5. scos înainte de majorat de sub autoritatea părintească sau a tutorelui.
6. (despre femei) care este scoasă din starea de dependență și primește, prin lege, drepturi sociale, politice, economice et cetera egale cu ale bărbatului.

adolescentinism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (adolescentin + -ism)

1. stare de adolescent; adolescentism.
2. manifestare de adolescent; adolescentism.