adoptabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adoptable)

1. se referă la un copil care poate fi adoptat.
2. (fig.) care poate fi acceptat.

adoptant, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. adoptant)

1. I. (drept) care adoptă pe cineva în mod legal.
2. II. (drept) persoană care adoptă pe cineva în mod legal; adoptator, înfietor.

assize

Parte de vorbire:  s.f. pl.  
Etimologie: (fr. assises)

1. (Evul Mediu) adunări reunind pe suzeran și vasalii săi, în cadrul cărora se discutau probleme juridice, administrative etc. sau erau adoptate hotărâri; hotărâre juridică sau administrativă adoptată la această adunare.

cartezian, -a

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. cartésien)

1. I. care aparține cartezianismului, privitor la cartezianism.
2. care îl are ca autor sau origine pe Descartes, care este formulat de el.
3. coordonate ~ene = sistem de numere care definesc poziția unui punct în raport cu două axe perpendiculare (abscisa și ordonata).
4. nomogramă ~ă = nomogramă raportată la un sistem de coordonate plane.
5. II. adept al cartezianismului.
6. cel care a adoptat doctrina lui Descartes.

cutumă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. coutume)

1. normă de drept nescrisă, adoptată prin tradiție; consuetudine.

dada

Parte de vorbire:  s.n. inv.  
Etimologie: (fr. /l’école/ dada)

1. denumire adoptată în 1916 de o mișcare artistică și literară revoluționară, protestând prin derizoriu și iraționalitate împotriva absurdului universal; dadaism.