OK
X
adoptant, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. adoptant)
1.
I.
(drept)
care
adoptă
pe
cineva
în
mod
legal.
2.
II.
(drept)
persoană
care
adoptă
pe
cineva
în
mod
legal;
adoptator,
înfietor.
adoptare
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (vb. adopta)
1.
acțiunea
de
a
adopta;
act
juridic
între
două
persoane
(adoptatorul
și
persoana
adoptată)
ce
stabilește
relații
juridice
similare
cu
cele
rezultate
din
filiație;
adopție,
înfiere.
2.
însușire
a
felului
de
a
vedea
al
altuia;
însușire
a
comportamentului
altuia.
3.
acceptare
a
unei
păreri,
metode
etc.
4.
alegere
cu
predilecție.
5.
aprobare
prin
vot
a
unui
text
legislativ;
acceptare
în
urma
unui
vot.