Rezultate secundare (Adoptată):
Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (fr. assises)
1. (Evul Mediu) adunări reunind pe suzeran şi vasalii săi, în cadrul cărora se discutau probleme juridice, administrative etc. sau erau adoptate hotărâri; hotărâre juridică sau administrativă adoptată la această adunare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. coutume)
1. normă de drept nescrisă, adoptată prin tradiţie; consuetudine.
Parte de vorbire: s.n. inv.
Origine: (fr. /l’école/ dada)
1. denumire adoptată în 1916 de o mișcare artistică și literară revoluționară, protestând prin derizoriu și iraționalitate împotriva absurdului universal; dadaism.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. défensif, (II) défensive)
2. s. f. formă de luptă adoptată în scopul de a rezista atacurilor inamicului; apărare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: ( fr. phrygien)
1. adj., s.m.f. (locuitor) din Frigia.
2. (s. f.) limbă indo-europeană veche, înrudită cu traca, cunoscută din inscripțiile cu caractere grecești.
3. bonetă ~ă = bonetă cu vârful ascuțit întors spre față, purtată în antichitate de sclavii eliberați și adoptată în timpul Revoluției Franceze din 1789 ca simbol al libertății.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. motion, lat. motio)
1. parte a unui discurs în care se urmărește emoționarea lectorilor sau auditorilor.
2. propunere făcută și adoptată într-o adunare.
3. ~ de cenzură = moțiune dintr-o adunare națională, într-un parlament, care pune în cauză guvernul.
4. (psihan.) proces dinamic prin care se actualizează pulsiunea.
5. procedeu de formare a substantivelor feminine de la cele masculine și invers, cu ajutorul sufixelor.