Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. angélolâtrie)
1. erezie care constă în adorarea îngerilor.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (Aton + -ism)
1. cultul lui Aton (zeul soarelui), religie monoteistă a Egiptului antic.
2. cult monoteist cu adorarea discului solar, ca aspect vizibil al divinităţii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. culte, lat. cultus)
1. adorare mistică, religioasă a unor obiecte, forţe naturale, fiinţe reale sau fantastice ori a unor abstracţiuni personificate; act religios făcut în cinstea unei divinităţi.
2. sentiment de veneraţie, de respect, de dragoste profundă pentru cineva sau ceva.
3. ~ul personalităţii = atitudine de admiraţie sistematică faţă de un conducător politic.
4. totalitatea ritualurilor unei religii.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. démonolâtrie)
1. cultul, adorarea demonilor.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. démolâtre)
1. I. legat de adorarea demonilor.
3. II. persoană care practică demonolatria, care adoră demonii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (dendro- + -latrie)
1. adorare a arborilor, consideraţi ca divinităţi în mitologiile arhaice.