Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. angélolâtrie)
1. erezie care constă în adorarea îngerilor.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (Aton + -ism)
1. cultul lui Aton (zeul soarelui), religie monoteistă a Egiptului antic.
2. cult monoteist cu adorarea discului solar, ca aspect vizibil al divinităţii.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. démonolâtrie)
1. cultul, adorarea demonilor.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. démolâtre)
1. I. legat de adorarea demonilor.
3. II. persoană care practică demonolatria, care adoră demonii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. fétichisme)
1. formă timpurie a religiei în comuna primitivă, adorarea fetișurilor.
2. reprezentare denaturată a unor raporturi sociale, transformarea inconștientă a acestora în raporturi între lucruri, cărora li se atribuie însușiri (supra)naturale inerente.
3. (fig.) adorație oarbă, nemotivată.
4. perversiune sexuală (la bărbați), constând în a privi și colecționa obiecte ale persoanei iubite.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (Pan + -ism)
1. stare de toropeală edenică, expresie a indiferenţei senine a firii şi a vitalismului expresionist.