Parte de vorbire: s. Origine: (fr. divinité, lat. divinitas)
1. fiinţă socotită drept creatoare şi cârmuitoare a lumii; Dumnezeu.
2. fiinţe cărora li se atribuie o natură divină.
3. (pl.) zeii şi zeiţele păgânismului.
4. esenţă, natură divină.
5. (fig.) lucru, persoană adorată ca un dumnezeu.