Dictionar

adorație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adoration, lat. adoratio)

1. iubire, admirație nemărginită.
2. divinizare, venerație.
 

antropolatrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anthropolâtrie)

1. adorație a omului deificat.
2. cult al lui Dumnezeu conceput în formă omenească.
 

autolatrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. autolatria, gr. autolatreia)

1. adorație a propriei persoane; exagerare a eului propriu.
 

egolatrie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (ego- + -latrie)

1. manie de a se preocupa exagerat de propria persoană; adorație patologică a propriei persoane; egotism, egocentrism.
 

fetișism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fétichisme)

1. formă timpurie a religiei în comuna primitivă, adorarea fetișurilor.
2. reprezentare denaturată a unor raporturi sociale, transformarea inconștientă a acestora în raporturi între lucruri, cărora li se atribuie însușiri (supra)naturale inerente.
3. (fig.) adorație oarbă, nemotivată.
4. perversiune sexuală (la bărbați), constând în a privi și colecționa obiecte ale persoanei iubite.
 

hagiolatrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. hagiolatry)

1. adorație a sfinților.
 

heliolatrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (helio- + -latrie)

1. adorație a Soarelui de către unele populații primitive.