Rezultate principale (Adresare):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. adresa)
2. trimitere a unei scrisori, pachet etc.
3. scriere a adresei pe o scrisoare, pachet etc.
4. îndreptare către cineva pentru a spune ceva.
5. îndreptare către o persoană, instituție cu o invitație, cerere etc.
6. (inform.) acțiunea de identificare a locațiilor de memorie printr-o adresă care permite accesul direct la informațiile procesate sau care urmează să fie procesate.
Rezultate secundare (Adresare):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (adresabil + -itate)
1. grad de solicitare.
2. calitatea de a se adresa unei mase largi.
3. caracterul a ceea ce poate fi adresat.
4. (marketing) capacitatea de a ajunge la un individ sau grup specific în timpul unei campanii.
5. (informatică) capacitatea de adresare a unui banc de memorie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. appellation, lat. appellatio)
1. denumire, calificare, nume.
3. adresare (însoţită de o cerere, de o rugăminte).
Parte de vorbire: s.m.f. invar.
Origine: (engl. darling)
1. termen afectuos de adresare; drag, dragă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. dedicatio, it. dedicazione)
1. parte a unei balade în care se face invocaţia sau adresarea către cel căruia i se dedică.
2. text scris ca omagiu pentru cineva pe o carte, pe un album, fotografie etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. illustrissimo, fr. illustrissime)
1. care este foarte ilustru; prealuminat, preailustru.
2. folosit ca termen de adresare pentru anumiți demnitari, în special ecleziastici.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. messer, it. messere)
1. (în Italia medievală, ca adresare) domn, stăpân.