Dictionar

Rezultate principale (Adresare):

Adresare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. adresa)

1. acțiunea de a adresa.

2. trimitere a unei scrisori, pachet etc.

3. scriere a adresei pe o scrisoare, pachet etc.

4. îndreptare către cineva pentru a spune ceva.

5. îndreptare către o persoană, instituție cu o invitație, cerere etc.

6. (inform.) acțiunea de identificare a locațiilor de memorie printr-o adresă care permite accesul direct la informațiile procesate sau care urmează fie procesate.


Rezultate secundare (Adresare):

Adresabilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (adresabil + -itate)

1. grad de solicitare.

2. calitatea de a se adresa unei mase largi.

3. caracterul a ceea ce poate fi adresat.

4. (marketing) capacitatea de a ajunge la un individ sau grup specific în timpul unei campanii.

5. (informatică) capacitatea de adresare a unui banc de memorie.


Apelaţiune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. appellation, lat. appellatio)

1. denumire, calificare, nume.

2. (jur.) apel.

3. adresare (însoţită de o cerere, de o rugăminte).


Darling

Parte de vorbire: s.m.f. invar.
Origine: (engl. darling)

1. termen afectuos de adresare; drag, dragă.


Dedicaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. dedicatio, it. dedicazione)

1. parte a unei balade în care se face invocaţia sau adresarea către cel căruia i se dedică.

2. text scris ca omagiu pentru cineva pe o carte, pe un album, fotografie etc.


Ilustrisim

Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. illustrissimo, fr. illustrissime)

1. care este foarte ilustru; prealuminat, preailustru.

2. folosit ca termen de adresare pentru anumiți demnitari, în special ecleziastici.


Messer

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. messer, it. messere)

1. (în Italia medievală, ca adresare) domn, stăpân.