Dictionar

Adresabilitate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (adresabil + -itate)

1. grad de solicitare.

2. calitatea de a se adresa unei mase largi.

3. caracterul a ceea ce poate fi adresat.

4. (marketing) capacitatea de a ajunge la un individ sau grup specific în timpul unei campanii.

5. (informatică) capacitatea de adresare a unui banc de memorie.


Adresant, -ă

Parte de vorbire: s.m.f. (înv.)
Origine: (germ. Adressant)

1. persoană căreia îi este adresată o scrisoare sau un colet și al cărei nume se află indicat pe adresă; destinatar.


Apel

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. appel)

1. strigare a numelui cuiva.

2. chemare scrisă sau orală adresată unei colectivităţi.

3. îndemn, cerere, rugăminte.

4. semnal sonor sau luminos produs într-un post de telefon, de telegraf etc.

5. (jur.) acţiune făcută de o instanţă judecătorească imediat superioară pentru a schimba sau a infirma o hotărâre dată de o instanţă inferioară.


Comandă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. commande)

1. ordin, dispoziţie, poruncă.

2. ton de ~ = ton poruncitor.

3. conducere a unei unităţi militare.

4. post de ~ = loc unde stă comandantul trupelor şi de unde transmite comanda operaţiilor.

5. ordin verbal sau prin semnal dat militarilor de un comandant pentru executarea simultană a unei mişcări.

6. acţiune de comandare a unui sistem tehnic.

7. echipamentul necesar efectuării ei.

8. dublă ~ = dispozitiv de pilotaj care permite ca doi piloţi acţioneze comenzile.

9. (inform.) instrucţiune, parte integrantă a informaţiei transmise calculatorului de către utilizator.

10. cerere de marfă adresată unui furnizor, lucrare cerută unui meseriaş, unui antreprenor etc.

11. marfa comandată.

12. de ~ = executat după indicaţiile clientului.

13. (mar.) suprastructură pe o navă în care se află timoneria, camera hărţilor, cabina comandantului etc.

14. parâmă subţire (saulă) cu care se înfăşoară capătul unei parâme groase, împiedicându-i despletirea.


Compliment

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. compliment)

1. cuvânt de laudă, de respect adresat cuiva; măgulire, adulare; amabilitate.

2. (pl.) salutări transmise prin intermediul cuiva.

3. înclinare a capului sau a corpului în semn de salut respectuos; reverenţă.


Contestaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. contestation, lat. contestatio)

1. plnâgere, obiecţie scrisă împotriva unei măsuri, a unei hotărâri judecătoreşti.

2. memoriu adresat unui organ ierarhic superior prin care se cere revizuirea sau anularea unui act ilegal comis de organul ierarhic inferior.