Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apporte)
1. (pentru a îndemna un câine să aducă vânatul doborât) adu! caută!
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. caritatif, lat. caritativus)
1. care ține de caritate; referitor la caritate; caritabil.
2. menit să aducă ajutor celor mai defavorizaţi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. fatidique, lat. fatidicus)
1. hotărât de soartă; profetic.
2. aducător de nenorociri, fatal.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. interprète, lat. interpres)
1. cel care dă o explicaţie, o interpretare (unui text etc.); translator, traducător.
2. (fig.) reprezentant, exponent însărcinat să arate dorinţele, voinţa cuiva.
3. cel care interpretează o bucată muzicală, un rol etc.; artist, actor.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. /s’/encadrer)
1. tr. a pune, a așeza într-un cadru, într-o ramă.
2. a înconjura; a împresura.
3. a regla tirul de artilerie aducând loviturile din ce în ce mai aproape de obiectiv.
4. (fig.) a cuprinde într-un text de lege o infracțiune etc.; a insera.
5. a numi, a primi pe cineva într-o funcție, într-o asociație etc. cu toate drepturile și obligațiile care îi revin; a integra; (spec.) a prevedea o unitate militară cu cadrele de ofițeri și subofițeri necesare; a înrola.
6. refl. a se integra, a urma linia unei mișcări, a unui ritm de muncă etc.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. lucratif, lat. lucrativus)
1. care aduce câștig; aducător de profit; profitabil; rentabil.