Rezultate secundare (Adulare;):
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adulation, lat. adulatio)
1. faptul de a adula; admirație fără margini, flatare excesivă; adulare.
3. (antonime) detestare, disprețuire.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. compliment)
1. cuvânt de laudă, de respect adresat cuiva; măgulire, adulare; amabilitate.
2. (pl.) salutări transmise prin intermediul cuiva.
3. înclinare a capului sau a corpului în semn de salut respectuos; reverenţă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. linguși)
1. acțiunea de a (se) linguși și rezultatul ei; vorbă, atitudine lingușitoare; adulare, lingușeală, lingușitură.
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (fr. dévotion)
1. atașament față de religie, față de practicile religioase; devotament și zel manifestate în cinstirea lui Dumnezeu sau a sfinților.
2. (prin ext.) adulare, sentiment exagerat de admirație, de respect, de venerație, de adorație față de o persoană sau un lucru.
3. (sin.) devoțiune.
Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (linguși + -ie)
1. acțiunea de a (se) linguși și rezultatul ei; adulare, lingușeală, lingușitură.
2. gest, act, care vizează să câștige favoarea cuiva; vorbă, atitudine lingușitoare.