Dictionar

Rezultate secundare (Adult):

Adult, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. adulte, lat. adultus)

1. adj. deplin dezvoltat.

2. adj., s.m.f. (fiinţă, organ) ajuns la maturitate.


Adult; deplin dezvoltat

Parte de vorbire: Traducere
Origine:

1. LAT adultus

2. FR adulte; développé

3. EN adult; developed

4. DE erwachsen; herangewachsen; geschlechtsreif

5. RU зрелый; рaзвившийся

6. HU fejlett, kifejlődött, ivarérett


Adulter, -ă

Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. adultère, lat. adulterium)

1. adj. (despre soţi) care încalcă fidelitatea conjugală.

2. s.n. întreţinere a relaţiilor sexuale în afara căsătoriei; (înv.) adulteriu.


Adultera

Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. adultérer)

1. a altera sau a deteriora ceva, a corupe un lucru pur; a denatura (un text).


Adulterare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. adultération, engl. adulteration)

1. acțiunea de a adultera și rezultatul ei; falsificare, denaturare; alterare a unui text.


Adulterin, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adultérin, lat. adulterinus)

1. (despre copii) născut dintr-un adulter.

2. (bot.; despre organe) fals, neadevărat.


Acluofobie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. achluophobia, cf. grec. άχλύς „întuneric” + φόβος „frică”)

1. teamă patologică de întuneric, frică comună în rândul copiilor și, într-o măsură diferită, a adulților.


Adolescent, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. adolescent, lat. adolescens)

1. persoană ajunsă la adolescenţă; cineva care a ajuns la pubertate, dar nu este încă adult.

2. (antonime) adult, bătrân, vârstnic.


Adulter, -ă

Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. adultère, lat. adulterium)

1. adj. (despre soţi) care încalcă fidelitatea conjugală.

2. s.n. întreţinere a relaţiilor sexuale în afara căsătoriei; (înv.) adulteriu.


Adulterin, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adultérin, lat. adulterinus)

1. (despre copii) născut dintr-un adulter.

2. (bot.; despre organe) fals, neadevărat.


Adultomorfism

Parte de vorbire: s.
Origine: (adult + -morfism)

1. interpretare a comportamentului copiilor prin raportare la comportamentul adulţilor.


Amenoree

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aménorrhée; cf. grec. a „fără” + men „lună” + rhein „a curge”)

1. absența, suspendarea sau încetarea ciclului menstrual la o femeie adultă.