Dictionar

adult, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. adulte, lat. adultus)

1. adj. deplin dezvoltat.
2. adj., s.m.f. (ființă, organ) ajuns la maturitate.
 

adult; deplin dezvoltat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT adultus
2. FR adulte; développé
3. EN adult; developed
4. DE erwachsen; herangewachsen; geschlechtsreif
5. RU зрелый; рaзвившийся
6. HU fejlett, kifejlődött, ivarérett
 

adulter, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. adultère, lat. adulterium)

1. adj. (despre soți) care încalcă fidelitatea conjugală.
2. s.n. întreținere a relațiilor sexuale în afara căsătoriei; (înv.) adulteriu.
 

adultera

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. adultérer)

1. a altera sau a deteriora ceva, a corupe un lucru pur; a denatura (un text).
 

adulterare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adultération, engl. adulteration)

1. acțiunea de a adultera și rezultatul ei; falsificare, denaturare; alterare a unui text.
 

adulterin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adultérin, lat. adulterinus)

1. (despre copii) născut dintr-un adulter.
2. (bot.; despre organe) fals, neadevărat.
 

acluofobie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. achluophobia, cf. grec. άχλύς „întuneric” + φόβος „frică”)

1. teamă patologică de întuneric, frică comună în rândul copiilor și, într-o măsură diferită, a adulților.
 

adolescent, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. adolescent, lat. adolescens)

1. persoană ajunsă la adolescență; cineva care a ajuns la pubertate, dar nu este încă adult.
2. (antonime) adult, bătrân, vârstnic.
 

adulter, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. adultère, lat. adulterium)

1. adj. (despre soți) care încalcă fidelitatea conjugală.
2. s.n. întreținere a relațiilor sexuale în afara căsătoriei; (înv.) adulteriu.
 

adulterin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adultérin, lat. adulterinus)

1. (despre copii) născut dintr-un adulter.
2. (bot.; despre organe) fals, neadevărat.
 

adultomorfism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (adult + -morfism)

1. interpretare a comportamentului copiilor prin raportare la comportamentul adulților.
 

amenoree

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aménorrhée; cf. grec. a „fără” + men „lună” + rhein „a curge”)

1. absența, suspendarea sau încetarea ciclului menstrual la o femeie adultă.