Dictionar

adulter, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. adultère, lat. adulterium)

1. adj. (despre soți) care încalcă fidelitatea conjugală.
2. s.n. întreținere a relațiilor sexuale în afara căsătoriei; (înv.) adulteriu.
 

adultera

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. adultérer)

1. a altera sau a deteriora ceva, a corupe un lucru pur; a denatura (un text).
 

adulterare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adultération, engl. adulteration)

1. acțiunea de a adultera și rezultatul ei; falsificare, denaturare; alterare a unui text.
 

adulterin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adultérin, lat. adulterinus)

1. (despre copii) născut dintr-un adulter.
2. (bot.; despre organe) fals, neadevărat.
 

adulter, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. adultère, lat. adulterium)

1. adj. (despre soți) care încalcă fidelitatea conjugală.
2. s.n. întreținere a relațiilor sexuale în afara căsătoriei; (înv.) adulteriu.
 

adulterin, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. adultérin, lat. adulterinus)

1. (despre copii) născut dintr-un adulter.
2. (bot.; despre organe) fals, neadevărat.
 

antiimago

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (anti- + imago)

1. acțiune antiepidemică de combatere a formelor adulte ale insectelor transmițătoare de boli.
 

corofilie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. corophilie)

1. relații homosexuale ale femeilor adulte cu fetițe.
 

infantilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. infantilità)

1. caracterul unei persoane adulte care manifestă atitudini, mentalitate infantilă, sau chiar naivitate excesivă, imaturitate et cetera; infantilism.
 

meristem

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. méristeme)

1. țesut vegetal tânăr care, prin diviziuni repetate, dă naștere țesuturilor definitive (adulte) ale plantei.