Dictionar

Rezultate secundare (Adunări,):

Adamism

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. adamisme)

1. doctrină a unor eretici din primele secole ale creştinismului, care apăreau goi în adunări; doctrina adamiților.

2. orientare în cadrul akmeismului, care manifesta preferinţa pentru elementul biologic primitiv.


Adamit, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. adamite)

1. membru al unei secte care pretinde găsește inocența lui Adam dinaintea păcatului și care, pretinzând imită nuditatea lui Adam, respinge utilizarea îmbrăcămintei în adunări; eretic, adept al adamismului.


Assize

Parte de vorbire: s.f. pl.
Origine: (fr. assises)

1. (Evul Mediu) adunări reunind pe suzeran şi vasalii săi, în cadrul cărora se discutau probleme juridice, administrative etc. sau erau adoptate hotărâri; hotărâre juridică sau administrativă adoptată la această adunare.


Bazilică

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. basilica, fr. basilique, lat. basilica)

1. edificiu public roman de formă dreptunghiulară, cu interiorul împărţit prin şiruri de coloane, care servea ca loc de judecată, bursă comercială sau loc de adunări.

2. biserică din primele secole ale creştinismului, după planul bazilicilor romane.

3. biserică catolică de mari proporţii.


Bicameral, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. bicaméral)

1. (despre organe legislative) cu două adunări reprezentative.


Bicamerism

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bicamérisme)

1. sistem politic comportând două adunări legislative.