Dictionar

Rezultate secundare (Adv.):

Advecţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. advection, lat. advectio)

1. (met.) deplasare a unei mase de aer în sens orizontal.


Advectiv, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (germ. advektiv)

1. referitor la advecţie; prin advecţie.


Advent

Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Advent, lat. adventus)

1. (la catolici) perioadă de patru săptămâni dinaintea Crăciunului.

2. fiecare din cele patru duminici care preced Crăciunul.


Adventice

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adventice)

1. tunică externă, de ţesut conjunctiv, care înveleşte arterele.


Adventism

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. adventism, germ. Adventismus)

1. doctrină a unei secte religioase care propagă credinţa în a doua venire a lui Cristos pe pământ.


Adventist, -ă

Parte de vorbire: adj., s. m. f.
Origine: (engl. adventist, fr. adventiste)

1. (adept) al adventismului.


Absolut, -ă

Parte de vorbire: adj., adv., s.
Origine: (lat. absolutus, fr. absolu)

1. adj. care nu comportă nici o restricţie, necondiţionat.

2. total, complet, desăvârşit.

3. adevăr ~ = adevăr care reprezintă cunoaşterea completă a realităţii; (fiz.) mişcare = deplasarea unui corp faţă de un sistem de referinţă fix; zero ~ = temperatura cea mai joasă posibilă (-273ºC).

4. (mat.; despre mărimi) care nu depinde de sistemul la care este raportat.

5. valoare = valoare aritmetică a unui număr algebric, făcând abstracţie de semnul său; verb ~ = verb tranzitiv cu complementul direct neexprimat.

6. s. n. principiu veşnic, imuabil, infinit, la baza universului.

7. ceea ce există în sine şi prin sine.

8. adv. cu desăvârşire, exact.


Abuz

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. abus, lat. abusus)

1. întrebuinţare fără măsură a unui lucru; exces.

2. încălcare a legalităţii; faptă ilegală.

3. utilizare greșită a unui drept, a unei prerogative, a unui privilegiu.

4. nedreptate introdusă și fixată prin cutumă.

5. (rar) eroare care constă din exagerarea unui fapt, a unei păreri etc.

6. ~ de drept = delict care constă în exercitarea unui drept cu nesocotirea scopului său social-economic.

7. ~ de încredere = infracţiune constând din înşelarea încrederii cuiva.

8. ~ de putere = infracţiune manifestată prin depăşirea atribuţiilor.

9. ~ul de active corporative = utilizarea activelor unei societăți comerciale în scopuri personale.

10. (loc. adv.) prin ~ = abuziv, exagerat.


Activ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. actif, lat. activus, II, 2/ rus. aktiv)

1. adj. care participă efectiv la o acţiune; harnic, dinamic.

2. (biol.) aflat în stare de completă funcţionare.

3. membru ~ = membru al unei organizaţii, instituţii, având obligaţii şi bucurându-se de drepturi depline.

4. (mil.) în activitate.

5. (despre corpuri, substanţe) care intră uşor în reacţie.

6. (despre diateza verbală) care arată subiectul săvârşeşte acţiunea.

7. vocabular ~ = vocabular folosit în mod curent.

8. (despre operaţii, conturi, bilanţuri) care se soldează cu un profit.

9. s. n. totalitatea mijloacelor economice ale unei întreprinderi, instituţii etc.; parte a bilanţului în care sunt înscrise aceste mijloace.

10. colectiv de membri pe lângă un organ de partid, pe care se sprijină în întreaga sa activitate.

11. adv. în mod activ.


Adagio

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. adagio)

1. adv. (muz.) lent.

2. s. n. parte dintr-o lucrare muzicală scrisă în acest tempo.

3. dans clasic lent pentru doi solişti, într-un balet.


Ad hominem

Parte de vorbire: loc. adj. și adv.
Origine: (lat. ad hominem, la om)

1. argument ~ = argument îndreptat contra persoanei înseşi de către adversarul său.


Admirativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. admiratif, lat. admirativus)

1. (adesea adverbial) care exprimă, care arată admirație.