Dictionar

Rezultate secundare (Adversar,):

Adversar, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adversaire, lat. adversarius)

1. persoană care luptă împotriva cuiva sau a ceva; rival.

2. (sport) partener de întrecere.


Ad hominem

Parte de vorbire: loc. adj. și adv.
Origine: (lat. ad hominem, la om)

1. argument ~ = argument îndreptat contra persoanei înseşi de către adversarul său.


Advers, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adverse, lat. adversus)

1. situat în faţă; contrar, opus.

2. (bot.) pus, aflat faţă în faţă (antere, frunze).

3. (bot.) cu adaptare la împrejurări nefavorabile.

4. parte = adversar (într-un proces).

5. (fig.) potrivnic.


Alonjă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allonge)

1. piesă pentru prelungirea unor obiecte.

2. lungime a braţului unui sportiv (la box, lupte, scrimă) în raport cu aceea a adversarului.

3. text care completează conţinutul unui document, al unui manuscris, anexându-se la acesta; act adiţional.


Antanagogă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. antanagoge)

1. răspuns la un argument, la o acuzaţie.

2. răspuns la acuzația unui adversar printr-o contraacuzație.


Apologism

Parte de vorbire: s.
Origine: (apologie + -ism)

1. discurs cu nuanţă ironică, în care oratorul face adversarului o concesie fără valoare.


Armă

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. arma)

1. unealtă, maşină care serveşte pentru atac sau apărare.

2. ~ albă = armă destinată luptei corp la corp (baionetă, stilet etc.); a depune ~ele = a se preda; (fig.) a ceda.

3. (pl.) ansamblul semnelor heraldice de pe o stemă, de pe un blazon.

4. categorie de trupe din forţele armate corespunzând unei activităţi specializate.

5. (fig.) mijloc de combatere a unui adversar pe planul ideilor, al politicii.