Dictionar

Rezultate secundare (Adverse.):

Baschet

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. basket)

1. s. n. joc sportiv între două echipe a câte 5 jucători, în care mingea se aruncă într-un coş fixat de un stâlp pe terenul echipei adverse; baschetbal.

2. s. m. pl. încălţăminte de sport asemănătoare unor ghete de pânză cu talpă groasă.


Baschetbal

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl., fr. basket-ball; din engl. basket „coș” + ball „minge”)

1. sport care opune două echipe de cinci jucători, care se străduiesc în timpul foarte scurt (30 de secunde) în care o echipă are dreptul de a păstra mingea, marcheze puncte prin aruncarea mingii în coșul echipei adverse; baschet.

2. (var.) (înv.) basket-ball.


Civil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. civil, lat. civilis)

1. adj. care priveşte pe cetăţenii unui stat; referitor la raporturile juridice dintre cetăţeni.

2. drepturi ~e = drepturi de care se bucură o persoană (fizică sau juridică), reglementate şi recunoscute ca atare; drept ~ = ramură a dreptului care studiază şi reglementează raporturile juridice existente între persoanele fizice şi juridice dintr-un stat; stare = situaţia unei persoane aşa cum rezultă din actele sale privitoare la naştere, căsătorie etc.; parte = persoană care, într-un proces, pretinde despăgubiri pentru daunele suferite cu ocazia unei infracţiuni.

3. care nu este militar, lipsit de caracter milităresc.

4. război ~ = conflict armat pentru putere între grupuri adverse din acelaşi stat.

5. s. m. f. persoană care nu face parte din armată.


Concesie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. concession, lat. concessio)

1. cedare, renunţare (la ceva) în interesul altuia.

2. compromis.

3. figură retorică constând din acordarea unei aprobări părţii adverse pentru a o putea respinge mai apoi cu uşurinţă; epitropă.


Defensor

Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. défenseur, lat. defensor)

1. persoană care apără pe cineva sau ceva împotriva agresiunii reale sau potențiale; apărător.

2. persoană responsabilă cu apărarea unui acuzat în instanță; avocat.

3. (sport) jucător, în diferite sporturi de echipă, a cărui sarcină echivalează cu împiedicarea echipei adverse marcheze.


Meleu

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. mélée)

1. (sport) luptă corp la corp.

2. (rugbi) grămadă organizată în care echipele adverse se împing cu scopul de a înainta și de a recupera mingea introdusă la sol.

3. (var.) mele.