Parte de vorbire: s.f.
Origine: (adânci + -[i]tură)
1. parte adâncită, scobită a unei suprafețe; scufundătură, groapă mică.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accident, lat. accidens)
1. s. n. eveniment întâmplător şi neprevăzut, cu consecinţe dăunătoare.
2. ridicătură, adâncitură a unui teren.
3. însuşire a unui lucru, fenomen nelegată de esenţa lui.
4. ~ fonetic = modificare fonetică întâmplătoare (asimilaţia, epenteza, metateza).
5. s. m. alteraţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. alvéole)
1. cavitate de implantare a dinţilor în osul maxilar.
2. ~ pulmonară = fiecare dintre micile cavităţi ce se găsesc în plămâni la capătul bronhiilor.
3. căsuţă construită de albine în fagure.
4. (bot.) scobitură.
5. locaş în care stau seminţele în distribuitorul unei semănători sau al unui trior.
6. loc retras de la alinierea unei străzi, a unei alei, dintr-un spaţiu plantat.
7. scobitură creată la suprafaţa unei roci omogene.
8. ~ eoliană = mică adâncitură a solului săpată de vânt în regiunile de deşert.
9. fiecare dintre scobiturile practicate în balconetul unui frigider, pentru păstrarea ouălor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cavité, lat. cavitas)
1. gaură, adâncitură, gol în interiorul unui corp solid.
2. (anat.) spaţiu gol în interiorul organismului ori al unui organ.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. concave, lat. concavus)
1. care prezintă o adâncitură, o scobitură.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. concavité)
1. starea unui corp a cărui suprafață formează o cavitate.
2. partea concavă, partea sferică goală a unui corp; scobitură, adâncitură.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cratère, lat. crater, gr. krater)
1. (ant.) vas mare, frumos pictat cu scene mitologice şi cu două torţi laterale, în care se amesteca apa cu vinul la ospeţe.
2. deschizătură largă şi conică a unui vulcan, prin care se revarsă lava.
3. gaură în formă de pâlnie făcută de un meteorit pe suprafaţa Pământului.
4. ~ lunar = adâncitură rotundă de pe suprafaţa Lunii.