Parte de vorbire: s.f. (învechit)
Origine: (adăposti + -[i]tură)
1. loc sau construcție menită să apere de intemperii sau de primejdii; adăpost.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acropole, gr. akropolis)
1. cetăţuie înăuntrul oraşelor antice greceşti, pe o înălţime şi adăpostind palate, temple.
Parte de vorbire: vb. (înv.)
Origine: (din conac)
1. intr. a face popas, a poposi; a se odihni.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. garer)
1. a adăposti (automobile, tramvaie etc.) într-un garaj sau într-un depou; a trage o locomotivă, un tren pe o linie de garaj.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. garage)
1. loc de adăpostire (şi deservire tehnică) pentru autovehicule.
2. linie de ~ = linie de legătură între un depozit de încărcare-descărcare a vagoanelor şi liniile pe care circulă trenurile.
Parte de vorbire: s.n. pl.
Origine: (fr. gastéropodes, gastropodes)
1. (zool.) clasă de moluşte cu corpul adăpostit într-o cochilie şi care se mişcă cu ajutorul unui picior în formă de disc muscular; melci.
2. (și la sg.) animal care face parte din această clasă.
Parte de vorbire: s.n. pl.
Origine: (fr. gastropodes)
1. (zool.) clasă de moluște cu corpul, de cele mai multe ori asimetric, adăpostit într-o cochilie conică sau spiralată dintr-o singură bucată, cu un picior ventral folosit pentru târât, un cap bine diferențiat, prevăzut cu tentacule și ochi; melci.
2. (și la sg.) animal care face parte din această clasă.