Dictionar

adăpostitură

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (adăposti + -[i]tură)

1. loc sau construcție menită să apere de intemperii sau de primejdii; adăpost.
2. (var.) adăpostură.
 

gasteropode

Parte de vorbire:  s.n. pl.  
Etimologie: (fr. gastéropodes, gastropodes)

1. (zool.) clasă de moluște cu corpul adăpostit într-o cochilie și care se mișcă cu ajutorul unui picior în formă de disc muscular; melci.
2. (și la sg.) animal care face parte din această clasă.
3. (var.) gastropode.
 

gastropode

Parte de vorbire:  s.n. pl.  
Etimologie: (fr. gastropodes)

1. (zool.) clasă de moluște cu corpul, de cele mai multe ori asimetric, adăpostit într-o cochilie conică sau spiralată dintr-o singură bucată, cu un picior ventral folosit pentru târât, un cap bine diferențiat, prevăzut cu tentacule și ochi; melci.
2. (și la sg.) animal care face parte din această clasă.
3. (var.) gasteropode.
 

sif

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. sif)

1. creastă ascuțită a unei dune, provenind din intersecția versanților expuși cu cei adăpostiți de vânt.
 

casernă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. caserne)

1. clădire destinată cazării trupelor.
2. mulțimea soldaților adăpostiți într-o astfel de clădire.
3. (fam.) clădire mare, neplăcută; unitate în care domnește o disciplină severă.
4. (sinon.) cazarmă.
 

hidrotecă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. hydrothèque)

1. (biol.) fiecare dintre căsuțele chitinoase în care sunt adăpostiți polipii hidrozoarelor.