agrementa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. agrémenter)

1. a da culoare, a înfrumuseța prin adăugarea unui accesoriu plăcut.

autoizotermă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (auto- + izotermă)

1. mașină de transport care menține o temperatură constantă; vehicul utilitar cu izolație întărită prin adăugarea de spumă izolatoare; izotermă.

combinativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. combinative)

1. despre, aparținând sau rezultând din combinare; cu caracter de combinare.
2. priceput la a face combinări.
3. rezultat din adăugarea mai multor surse, părți, elemente, aspecte etc.

cumulativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cumulatif)

1. care implică o cumulare.
2. complement circumstanțial ~ = complement care cumulează un fapt exprimat de altcineva; propoziție ~ă = propoziție circumstanțială care exprimă un cumul rezultat prin adăugarea faptului exprimat de regentă.
3. (adv.) concomitent.

cupajare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cupaj)

1. operație de amestecare a mai multor varietăți de vin, după anumite metode, în vederea obținerii unui anumit tip de vin; amestecul astfel obținut; cupaj.
2. (depr.) acțiune de falsificare a unui produs lichid cu o materie de valoare mai mică; adăugarea de apă la un lichid.

derivare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (deriva)

1. acțiunea de a deriva și rezultatul ei; provenire, coborâre din.
2. acțiunea de a devia de la traiectorie.
3. operațiune constând în devierea unui curs de apă.
4. (elect.) comunicare stabilită între două puncte ale unui circuit prin intermediul unui al doilea conductor.
5. (lingv.) provenire a unui cuvânt din altul; procedeu de formare a cuvintelor prin adăugare de afixe sau prin suprimarea lor.
6. (lingv.) ~ progresivă = derivare bazată pe adăugarea formativelor, a afixelor; afixare.
7. (lingv.) ~ regresivă (sau inversă) = derivare prin suprimarea formativelor, a desinențelor sau a sufixelor.
8. (mat.) operație de calcul diferențial prin care se obține o derivată.
9. (inform.) trecere de la un cuvânt la altul prin aplicarea unei reguli din gramatica formală.
10. (med.) tratament constând în devierea unui focar inflamator spre exterior sau spre organe secundare.
11. (fig.) acțiunea de a deturna o idee, un sentiment de la scopul său inițial.