Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aéroamphibie)
1. (vehicul cu pernă de aer) adaptat la navigaţia aeriană şi pe apă.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. aérophilatéliste)
1. cel care se ocupă cu aerofilatelia.
2. persoană care colecționează timbre destinate sau tranzitate de poșta aeriană (par avion).
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aérophotogramme)
1. fotografie specială luată din avion sau din puncte înalte; fotogramă aeriană.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérogramme)
1. scrisoare pe un imprimat special, expediată cu poşta aeriană; imprimatul însuşi.
2. diagramă aerologică prin repartiţia verticală în atmosferă a presiunii, temperaturii etc.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Aeronavigation)
1. ansamblul de tehnici care permit unui pilot de aeronavă să-i controleze deplasarea; navigație aeriană.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. aéroplane)
1. aparat de locomoție aeriană mai greu decât aerul, alimentat de un motor și susținut de aripi; avion.
2. (fam.) a se face ~ = a pleca repede pentru a executa un ordin.