Dictionar

aeroamfibiu, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aéroamphibie)

1. (vehicul cu pernă de aer) adaptat la navigația aeriană și pe apă.
 

aerofilatelist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. aérophilatéliste)

1. cel care se ocupă cu aerofilatelia.
2. persoană care colecționează timbre destinate sau tranzitate de poșta aeriană (par avion).
 

aerofotogramă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. aérophotogramme)

1. fotografie specială luată din avion sau din puncte înalte; fotogramă aeriană.
 

aerogramă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. aérogramme)

1. scrisoare pe un imprimat special, expediată cu poșta aeriană; imprimatul însuși.
2. diagramă aerologică prin repartiția verticală în atmosferă a presiunii, temperaturii etc.
 

aeronavigație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (germ. Aeronavigation)

1. ansamblul de tehnici care permit unui pilot de aeronavă să-i controleze deplasarea; navigație aeriană.
 

aeroplan

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. aéroplane)

1. aparat de locomoție aeriană mai greu decât aerul, alimentat de un motor și susținut de aripi; avion.
2. (fam.) a se face ~ = a pleca repede pentru a executa un ordin.