Rezultate secundare (Aerifer;):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aérifère)
1. сarе conţine sau conduce aerul; aerofor.
2. (zool.) care permite circulatia aerului, oxigenului.
3. (anat.) conducte ~e = conducte destinate să transporte aerul în plămâni.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. aérenchyme)
1. (bot.) ţesut aerenchimatic sau aerifer; ţesut parenchimatic cu mari spaţii intercelulare aerifere, la plantele acvatice submerse.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aérophore, lat. aerophorus)
2. s. n. aparat care furnizează aerul necesar scafandrilor sub apă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. alismacées)
1. familie de plante monocotiledonate acvatice prevăzute cu canale aerifere în tulpini şi frunze.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. transmissivité, engl. transmissivity)
1. produs al multiplicării conductivităţii hidraulice medii a unui strat aerifer cu grosimea acestuia, exprimat în m2/zi.