Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (dez- + aerisi)
1. a evacua aerul din pungile de aer formate în părțile de sus ale conductelor, ale rezervoarelor, ale radiatoarelor etc.
2. a înlătura substanțele toxice persistente (în special cele gazoase) dintr-un adăpost, de pe echipamente, alimente, apă etc.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. aérer)
1. a introduce aer proaspăt într-un loc închis; a aerisi.
2. a expune la soare şi la aer (lucruri, haine).
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. aérage)
1. reînnoirea aerului într-un spațiu închis; ventilație forțată practicată în mine, galerii subterane etc.; aerare, aerisire.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. palindrome, it. palindromo)
1. grup de cuvinte sau cuvânt care poate fi citit de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga fără să-și piardă sensul (ex. aerisirea; ele fac cafele; Roma Amor).
2. (mat.) un număr ale cărui cifre sunt simetrice (ex. 1991).
3. joc distractiv constând în găsirea unui cuvânt care, citit direct şi invers, să aibă acelaşi înţeles sau, în alt caz, să aibă un alt sens.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sabord)
1. deschizătură (pătrată) în bordajul unei nave, pentru aerisirea, încărcarea şi descărcarea mărfurilor etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. spiraglio)
1. mică fereastră orizontală în puntea navei, pentru luminat şi aerisire.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. soffitta, fr. soffite)
1. partea superioară a scenei, amenajată pentru manevrarea dispozitivelor de iluminat, de aerisit etc.; (p. ext.) foaie de pânză din acelaşi material cu cortina, închisă la partea de sus a arlechinului.