Parte de vorbire: s.f.
Origine: (dezaerisi)
1. operația prin care este evacuat aerul din pungile de aer formate în părțile de sus ale conductelor, ale rezervoarelor, ale radiatoarelor etc.
2. operația prin care sunt înlăturate substanțele toxice persistente (în special cele gazoase) dintr-un adăpost, de pe echipamente, alimente, apă etc.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. aérage)
1. reînnoirea aerului într-un spațiu închis; ventilație forțată practicată în mine, galerii subterane etc.; aerare, aerisire.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. palindrome, it. palindromo)
1. grup de cuvinte sau cuvânt care poate fi citit de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga fără să-și piardă sensul (ex. aerisirea; ele fac cafele; Roma Amor).
2. (mat.) un număr ale cărui cifre sunt simetrice (ex. 1991).
3. joc distractiv constând în găsirea unui cuvânt care, citit direct şi invers, să aibă acelaşi înţeles sau, în alt caz, să aibă un alt sens.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. sabord)
1. deschizătură (pătrată) în bordajul unei nave, pentru aerisirea, încărcarea şi descărcarea mărfurilor etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. spiraglio)
1. mică fereastră orizontală în puntea navei, pentru luminat şi aerisire.
Parte de vorbire: s.
Origine: (sufla + -ai)
1. aparat dintr-o cameră de amestec și o țeavă care conduce o vână de gaz sub presiune, pentru executarea sudurii, tăierea metalelor, găurire etc.
2. instalație rudimentară de aerisire, folosită la săparea puțurilor adânci sau în cazul degajării unor gaze nocive.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. trombe, it. tromba)
1. coloană de apă ridicată în formă de con de vârtejurile de vânt, care o fac să se învârtească cu o mare iuțeală.
2. în ~ = vertiginos, rapid.
3. coloană de fum, de praf, ridicată de un vânt puternic; vârtej.
4. (mar.) tub metalic vertical, curbat la partea superioară, prin care se face aerisirea încăperilor de sub punte.