Rezultate secundare (Aerob.):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aérobe)
1. (despre organisme) care nu poate trăi fără oxigen; aerobiotic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. aerobacter)
1. gen de bacterii aerobe, larg răspândite în natură.
Parte de vorbire: s.
Origine: (aero- + bază)
1. centru de exploatare a aparatelor de zbor.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aérobique, amer. aerobic)
1. gimnastică ~ă = gimnastică de întreţinere executată pe fond muzical cu ritm susţinut.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérobie)
1. microorganism care se dezvoltă în prezenţa aerului.
2. (în industria aeronautică) propulsare care nu poate avea loc decât în atmosferă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérobiologie)
1. ramură a biologiei care studiază microorganismele din aer.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acidogenèse)
1. proces de formare a unui acid.
2. (biol.) reprezintă a doua etapă (din patru) a digestiei anaerobe și este o reacție biologică în care monomerii simpli sunt transformați în acizi grași volatili.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aérobe)
1. (despre organisme) care nu poate trăi fără oxigen; aerobiotic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. aerobacter)
1. gen de bacterii aerobe, larg răspândite în natură.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. aérobionte)
1. (biol.) organism care poate supraviețui și crește într-un mediu care conține oxigen; organism aerob, oxibiont.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aérobiotique)
1. aerob.
2. (organism) care poate trăi numai în aerul liber.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aérobiose)
1. mod de viaţă al microorganismelor aerobe; oxibioză.
2. viaţă condiţionată de prezenţa oxigenului liber din atmosferă.