Dictionar

Rezultate secundare (Aerob.):

Aerob, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aérobe)

1. (despre organisme) care nu poate trăi fără oxigen; aerobiotic.


Aerobacter

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. aerobacter)

1. gen de bacterii aerobe, larg răspândite în natură.


Aerobază

Parte de vorbire: s.
Origine: (aero- + bază)

1. centru de exploatare a aparatelor de zbor.


Aerobic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aérobique, amer. aerobic)

1. gimnastică = gimnastică de întreţinere executată pe fond muzical cu ritm susţinut.


Aerobie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérobie)

1. microorganism care se dezvoltă în prezenţa aerului.

2. (în industria aeronautică) propulsare care nu poate avea loc decât în atmosferă.


Aerobiologie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérobiologie)

1. ramură a biologiei care studiază microorganismele din aer.


Acidogeneză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. acidogenèse)

1. proces de formare a unui acid.

2. (biol.) reprezintă a doua etapă (din patru) a digestiei anaerobe și este o reacție biologică în care monomerii simpli sunt transformați în acizi grași volatili.


Aerob, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aérobe)

1. (despre organisme) care nu poate trăi fără oxigen; aerobiotic.


Aerobacter

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. aerobacter)

1. gen de bacterii aerobe, larg răspândite în natură.


Aerobiont

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. aérobionte)

1. (biol.) organism care poate supraviețui și crește într-un mediu care conține oxigen; organism aerob, oxibiont.


Aerobiotic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aérobiotique)

1. aerob.

2. (organism) care poate trăi numai în aerul liber.


Aerobioză

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aérobiose)

1. mod de viaţă al microorganismelor aerobe; oxibioză.

2. viaţă condiţionată de prezenţa oxigenului liber din atmosferă.

3. (anton.) anaerobioză.