Dictionar

Rezultate secundare (Aerodinamic):

Aerodinamic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aérodynamique)

1. adj. referitor la aerodinamică.

2. (despre vehicule sau profilul lor) construit în aşa fel, încât întâmpine la înaintare o rezistenţă minimă la frecarea cu aerul.

3. s. f. ramură a mecanicii fluidelor care studiază mişcarea corpurilor într-un mediu gazos.


Aerodinamician, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. aérodynamicien)

1. specialist în aerodinamică.

2. (aeronautică) inginer care proiectează, dezvoltă și îmbunătățește profilurile vehiculelor propulsate în spațiul aerian.


Aerodinam

Parte de vorbire: s.
Origine: (aerodinamic)

1. tren automotor cu formă aerodinamică.


Aerodinamic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aérodynamique)

1. adj. referitor la aerodinamică.

2. (despre vehicule sau profilul lor) construit în aşa fel, încât întâmpine la înaintare o rezistenţă minimă la frecarea cu aerul.

3. s. f. ramură a mecanicii fluidelor care studiază mişcarea corpurilor într-un mediu gazos.


Aerodinamician, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. aérodynamicien)

1. specialist în aerodinamică.

2. (aeronautică) inginer care proiectează, dezvoltă și îmbunătățește profilurile vehiculelor propulsate în spațiul aerian.


Aeroelasticitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aéroélasticité)

1. ramură a fizicii care studiază corpurile solide elastice sub acţiunea forţelor aerodinamice.


Aerofrână

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (după fr. aérofrein)

1. (tehnologie) dispozitiv de frânare care utilizează rezistența pe care aerul o opune înaintării; frână aerodinamică.


Aerotermic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aérothermique)

1. referitor la aerodinamică şi termodinamică.