OK
X
magnetoaerodinamică
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. magnétoaérodynamique)
1.
ramură
a
fizicii
care
studiază
curgerea
gazelor
ionizate
la
temperatură
înaltă,
supuse
uniui
câmp
magnetic.
aerodinam
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (aerodinamic)
1.
tren
automotor
cu
formă
aerodinamică.
aerodinamic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. aérodynamique)
1.
adj.
referitor
la
aerodinamică.
2.
(despre
vehicule
sau
profilul
lor)
construit
în
așa
fel,
încât
să
întâmpine
la
înaintare
o
rezistență
minimă
la
frecarea
cu
aerul.
3.
s.
f.
ramură
a
mecanicii
fluidelor
care
studiază
mișcarea
corpurilor
într-un
mediu
gazos.
aerodinamician, -ă
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (fr. aérodynamicien)
1.
specialist
în
aerodinamică.
2.
(aeronautică)
inginer
care
proiectează,
dezvoltă
și
îmbunătățește
profilurile
vehiculelor
propulsate
în
spațiul
aerian.
aerofrână
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (după fr. aérofrein)
1.
(tehnologie)
dispozitiv
de
frânare
care
utilizează
rezistența
pe
care
aerul
o
opune
înaintării;
frână
aerodinamică.
aerotermic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. aérothermique)
1.
referitor
la
aerodinamică
și
termodinamică.
autosport
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (auto2 +sport)
1.
autoturism
cu
caroseria
aerodinamică
și
motor
puternic
pentru
viteze
mari.