Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérodrome)
1. teren special amenajat pentru decolarea şi aterizarea avioanelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. manche)
1. pârghie care comandă eleroanele şi profundorul unui avion.
2. ţintă aeriană (remorcată de un avion) la tragerile (anti)aeriene de instrucţie.
3. ~ de vânt = dispozitiv pentru indicarea direcţiei vântului, pe aerodromuri la loc vizibil.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. prise)
1. manieră de a prinde adversarul la judo, la catch etc.
2. poziție a mâinilor în momentul în care se prinde sau se aruncă mingea de handbal sau de baschet etc.; mod în care atleții țin sulița sau prăjina, tenismenii racheta sau paleta.
3. asperitate, proeminență pe care un alpinist o folosește pentru a escalada o stâncă.
4. navă militară sau comercială capturată de la inamic.
5. stare a unei piese de șah pe care adversarul este în drept să o ia.
6. ~ directă = a) cuplu de transmisie a unui autovehicul în care arborele primar transmite direct mișcarea arborelui secundar; b) poziție a schimbătorului de viteze care dă acest cuplu.
7. ~ de aer = orificiu prin care se aerisesc unele încăperi, prin care aerul pătrunde într-un motor sau într-o canalizație.
8. dispozitiv care permite a branșa un aparat electric la rețeaua electrică respectivă.
9. construcție hidrotehnică pentru captarea apei.
10. ~ de sunet sau de imagine = înregistrare a sunetului sau a imaginii pe un film.
11. dispozitiv de luare a unui fluid dintr-o conductă, dintr-un recipient etc.
12. trecere în stare solidă a pastei unui liant hidraulic.
13. ~ de aterizare = ansamblul manevrelor care precedă aterizarea unui avion, executate de pilot pentru a veni exact pe aerodrom.
14. (fig.; fam.) trecere, influență, simpatie de care se bucură cineva.
15. cantitate mică de tutun care se prizează.
16. doză (mică) dintr-un medicament.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (lat. punctum, după fr. point)
1. element fundamental în geometrie, reprezentat de intersecția a două linii.
2. ~ de incidență = locul în care raza incidentă întâlnește raza reflectată.
3. semn mic și rotund ca o împunsătură de ac.
4. a pune ~ul pe i = a ataca esențialul într-o problemă, a spune ce era mai important.
5. loc determinat în spațiu, în care se află sau se întâmplă ceva.
6. ~ medical = serviciu medical organizat cât mai aproape de locul de muncă (uzină, șantier etc.).
7. loc pe un aerodrom unde stă echipa de elevi repartizați pentru zbor aceluiași instructor.
8. ~ cardinal = fiecare dintre cele patru direcții principale ale orizontului, considerate în raport cu axa polilor; ~ de aplicație = locul delimitat de pe cuprinsul unui corp asupra căruia se exercită o forță.
10. valoare a unei mărimi la care se produce un fenomen specific.
11. ~ critic = stare critică; ~ mort = a) moment în care o piesă a unui mecanism își încetează mișcarea; b) momentul când organismul sportivului, în timpul unei competiții, din cauza suprasolicitării, nu mai răspunde cu promptitudine cerințelor.
12. unitate numerică luată ca bază de clasificare, în special în sport, în jocuri de societate etc.
13. semn de punctuație mic și rotund (.) care se pune la sfârșitul unui enunț pentru a marca o pauză, o abreviere sau, în matematică, după o cifră, însemnând efectuarea unei înmulțiri etc.
14. ~ de ochire = locul din țintă în care trăgătorul potrivește linia de ochire; ~ tipografic = unitate de măsură a lungimii folosită pentru materialul tipografic, egală cu 0,376 mm.
15. pată mică rotundă pe un fond alb de culoare.
16. model al unei broderii, dantele, cusături etc.
17. parte, diviziune, fragment dintr-un întreg; capitol; paragraf.
18. chestiune, problemă.
19. ~ de vedere = aspectul sub care este privită o problemă, mod de gândire, părere; ~ de onoare = ceea ce constituie mândria cuiva, angajează onoarea acestuia; a fi pe ~ul de a... = a fi gata să...
20. aspect, ipoteză, situație; fază, treaptă, perioadă.
21. a pune ceva la ~ = a) a regla, a repara ceva; b) a aranja lucrurile cum trebuie; a pune pe cineva la ~ = a-i da cuiva o lecție de bună cuviință, a admonesta.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. start)
1. loc de unde se dă pornirea într-o cursă sportivă.
2. a se prezenta la ~ = a participa la o întrecere sportivă; a da ~ul = a da semnalul de plecare într-o întrecere sportivă.
3. momentul în care începe o asemenea întrecere.
4. (p. ext.) pornire într-o acțiune.
5. (av.) loc pe un aerodrom de unde se conduce zborul avioanelor.
6. reper care marchează începutul benzilor cinematografice.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., engl. starter)
1. s. m. cel care dă plecarea concurenților la o întrecere, la o cursă.
2. cel care dirijează circulația avioanelor pe un aerodrom.
3. s. n. dispozitiv auxiliar la carburatorul motoarelor cu explozie, care ușurează pornirea lor la rece.
4. dispozitiv care închide în mod automat circuitul de încălzire al tuburilor fluorescente.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. tour)
1. mișcare circulară sau liniară pe un traseu oarecare, cu revenire la punctul de plecare, turație; tură.
2. ~-retur = dus și întors, plecare și sosire; ~ de orizont = observare succesivă a diferitelor puncte caracteristice din jurul unui punct; (fig.) privire de ansamblu asupra unei probleme; ~ de pistă = zbor de pe un traseu dreptunghiular, în jurul aerodromului.
3. a trage primul ~ de manivelă = a începe turnarea unui film.
5. ~ de oraș = vizitare, cu un mijloc de transport, a unui centru de interes turistic.
6. acțiune care cere îndemânare, agilitate, putere.
7. ~ de forță = efort, întreprindere îndrăzneață.
8. (sport) prima parte dintr-un campionat, jumătate din totalul etapelor.
9. întrecere sportivă (de ciclism), în care se parcurge un circuit pe distanță lungă.
10. ~ de scrutin = (prima sau a doua) etapă a unor alegeri care se repetă.
11. (tehn.) mișcare circulară în jurul unui ax.
12. (la jocul de cărți) ciclu de jocuri în care fiecare partener distribuie cărțile, pe rând.