OK
X
aerofit, -ă
Parte de vorbire:
adj., s.f.
Etimologie: (fr. aérophyte)
1.
(plantă)
care
trăiește
pe
alte
plante
fără
să
le
extragă
lor
sau
solului
hrana.
aerofită
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. aérophyte)
1.
(plantă)
care
crește
complet
în
aer,
pe
un
suport;
epifită.
aerofite
Parte de vorbire:
adj., s.f. pl.
Etimologie: (fr. aérophytes)
1.
epifite.
2.
(plante)
сarе
trăiesc
complet
în
aer,
prinse
de
un
suport.
3.
(plante)
cu
muguri
de
regenerare
aerieni.
aerofite; epifite
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
aërophyta
2.
FR
aérophytes
3.
EN
aerophytes;
air-plants
4.
DE
Aerophyten;
Luftpflanzen;
Überpflanzen;
Epiphyten;
Aufsitzerpflanzen
5.
RU
aэрофиты;
эпифиты
6.
HU
aerofiták,
fán
lakó
növények
aerofitobionte
Parte de vorbire:
s.n. pl.
Etimologie: (fr. aérophytobiontes)
1.
organisme
vegetale
aerobe.
2.
organisme
vegetale
cu
viața
condiționată
de
folosirea
oxigenului
din
aerul
liber.
aericol, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. aéricole)
1.
(despre
plante)
care
crește
în
aerul
liber;
epifit.
2.
(despre
plante)
care
trăiește,
care
crește
fără
contact
cu
pământul;
aerofit,
epifit.
3.
(antonim)
tericol.
aerofite; epifite
Parte de vorbire:
Traducere
Etimologie:
1.
LAT
aërophyta
2.
FR
aérophytes
3.
EN
aerophytes;
air-plants
4.
DE
Aerophyten;
Luftpflanzen;
Überpflanzen;
Epiphyten;
Aufsitzerpflanzen
5.
RU
aэрофиты;
эпифиты
6.
HU
aerofiták,
fán
lakó
növények