Dictionar

Rezultate secundare (Aerofotograme.):

Aerocartografie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérocartographie)

1. tehnica întocmirii planurilor şi hărţilor topografice pe bază de aerofotograme.


Aerotopografie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérotopographie)

1. tehnică a măsurătorilor terestre cu aerofotograme.


Aerotriangulaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérotriangulation)

1. metodă de determinare a punctelor de triangulaţie prin aerofotograme.


Plan, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. plan, lat. planus)

1. adj. neted, fără ridicături, fără accidente, plat.

2. suprafață = suprafață pe care o dreaptă poate fi aplicată în orice sens; geometrie = ramură a geometriei care studiază suprafețele plane.

3. s. n. suprafață netedă, plană.

4. suprafață care conține toate dreptele ce trec printr-un punct fix și intersectează o dreaptă.

5. (anat.) suprafață care secționează imaginar corpul omenesc sub o anumită incidență.

6. desen tehnic care reprezintă grafic o suprafață de teren, o construcție, o mașină etc.

7. parte a unei suprafețe în raport cu depărtarea de ochiul observatorului și cu reprezentarea ei într-o pictură, într-un tablou etc.

8. (cinem.) fiecare serie de instantanee dintr-un film, privind aceeași acțiune sau același subiect, luate sub același unghi de vedere și într-un cadru constant.

9. mod de încadrare a subiectului filmat ori a diverselor sale elemente sub aspect dimensional.

10. suprafața de susținere în aer a unei aeronave; (p. ext.) aripă.

11. felul cum sunt dispuse părțile unei opere științifice, literare etc.; proiect, alcătuire; proiect pentru o acțiune care urmează fie îndeplinită.

12. (ec.) sistem de indicatori prin care se stabilesc prioritățile, direcțiile principale ale activității unor structuri economice într-o perioadă dată.

13. reprezentare a unei porțiuni reduse din suprafața terestră, la o anumită scară, pe baza ridicărilor topografice sau aerofotogramelor.