Rezultate secundare (Aeronautică.):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérobie)
1. microorganism care se dezvoltă în prezenţa aerului.
2. (în industria aeronautică) propulsare care nu poate avea loc decât în atmosferă.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. aérodynamicien)
1. specialist în aerodinamică.
2. (aeronautică) inginer care proiectează, dezvoltă și îmbunătățește profilurile vehiculelor propulsate în spațiul aerian.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aéronautique)
1. adj. referitor la aeronautică.
2. s. f. tehnica construirii şi conducerii aeronavelor, precum şi a navigaţiei aeriene.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. atterrisseur)
1. (aeronautică) dispozitiv plasat sub o aeronavă (retractabil în zbor) pe care se sprijină o aeronavă când se află la sol și care permite acesteia să decoleze și să aterizeze lin și fără riscuri; tren de aterizare.
2. (prin analogie) plutitoare care permit unui hidroavion să aterizeze lin pe apă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. convertible, lat. convertibilis)
1. care poate fi convertit, care se poate converti.
2. care poate fi transformat, care se poate transforma în altceva.
3. a cărui utilizare poate fi modificată.
4. (aeronautică) avion ~ = vehicul aerian hibrid, având capacitățile de operare ale unui elicopter și ale unui avion; convertiplan.
5. automobil ~ = autoturism al cărui acoperiș poate fi îndepărtat; automobil decapotabil.
6. (antonime) inconvertibil, neconvertibil.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. turbo-jet)
1. (aeronautică) reactor în care aerul este comprimat de un turbocompresor, apoi adus la o entalpie foarte mare și în final eliberat într-o duză; turboreactor.