Dictionar

Rezultate secundare (Aeronautică.):

Aerobie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aérobie)

1. microorganism care se dezvoltă în prezenţa aerului.

2. (în industria aeronautică) propulsare care nu poate avea loc decât în atmosferă.


Aerodinamician, -ă

Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. aérodynamicien)

1. specialist în aerodinamică.

2. (aeronautică) inginer care proiectează, dezvoltă și îmbunătățește profilurile vehiculelor propulsate în spațiul aerian.


Aeronautic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aéronautique)

1. adj. referitor la aeronautică.

2. s. f. tehnica construirii şi conducerii aeronavelor, precum şi a navigaţiei aeriene.


Aterizor

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. atterrisseur)

1. (aeronautică) dispozitiv plasat sub o aeronavă (retractabil în zbor) pe care se sprijină o aeronavă când se află la sol și care permite acesteia decoleze și aterizeze lin și fără riscuri; tren de aterizare.

2. (prin analogie) plutitoare care permit unui hidroavion aterizeze lin pe apă.

3. (var.) aterisor.


Convertibil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. convertible, lat. convertibilis)

1. care poate fi convertit, care se poate converti.

2. care poate fi transformat, care se poate transforma în altceva.

3. a cărui utilizare poate fi modificată.

4. (aeronautică) avion ~ = vehicul aerian hibrid, având capacitățile de operare ale unui elicopter și ale unui avion; convertiplan.

5. automobil ~ = autoturism al cărui acoperiș poate fi îndepărtat; automobil decapotabil.

6. (antonime) inconvertibil, neconvertibil.


Turbojet

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. turbo-jet)

1. (aeronautică) reactor în care aerul este comprimat de un turbocompresor, apoi adus la o entalpie foarte mare și în final eliberat într-o duză; turboreactor.