Dictionar

aerodesant

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (aero- + desant)

1. operațiune care desemnează mișcarea forțelor armate cu aeronave, de obicei cu decolare și aterizare verticală, pentru a angaja și distruge forțele inamice sau pentru a captura și deține poziții cheie; desant aerian.
 

aerometeorograf

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. aerometeorograph)

1. aparat meteorologic pe aeronave pentru înregistrarea variațiilor presiunii, temperaturii și umidității aerului.
 

aeronautic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aéronautique)

1. adj. referitor la aeronautică.
2. s. f. tehnica construirii și conducerii aeronavelor, precum și a navigației aeriene.
 

aerotehnic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aérotechnique)

1. adj. referitor la aerotehnică.
2. s. f. disciplină care se ocupă cu studiul construcției aeronavelor.
 

amerizor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (ameriza + -or)

1. dispozitiv al unei aeronave care permite amerizarea.
 

arimaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. arrimage)

1. acțiunea de a arima; arimare.
2. aranjare și fixare a încărcăturii unei nave (sau aeronave) pentru obținerea echilibrării necesare.
3. (antonim) dezamarare.