afacerism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. affairisme)

1. practică constând în realizarea de profituri personale.

afacerist, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. affairiste)

1. cel care practică afacerismul; speculant.

afacerist, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. affairiste)

1. cel care practică afacerismul; speculant.

agentură

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Agentur)

1. serviciu de informare, de spionaj în slujba unui stat străin, a unor interese străine.
2. casă de afaceri condusă de un agent (1); afacerile efectuate; agenție.

antreprenorial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (antreprenor + -ial)

1. care aparține antreprenorului sau antreprizei.
2. spirit ~ = capacitatea unui individ de a găsi idei (sau oportunități) de afaceri, de a pune ideile în practică și de a gestiona provocările din mediul economic și social.

avans

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. avance)

1. sumă de bani plătită cu anticipație.
2. în ~ = mai înainte de timpul sau distanța prevăzută.
3. interval de timp, distanță, spațiu cu care cineva sau ceva se află înaintea altcuiva.
4. ~ la aprindere = avans cu care se produce aprinderea combustibilului în camera de ardere a unui motor.
5. (pl.) primele demersuri pentru încheierea unei afaceri, pentru o înțelegere, pentru înfiriparea unei legături.

bam

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. bam)

1. metodă de prognoză în activitatea de afaceri, în tranzacțiile de bursă.

business

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. business)

1. (familiar) afaceri, comerț.
2. afacere dubioasă, necinstită.
3. activitate comercială, industrială sau profesională.
4. ocupația, munca sau meseria unei persoane.