Dictionar

 
 
 
 

adulter, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. adultère, lat. adulterium)

1. adj. (despre soți) care încalcă fidelitatea conjugală.
2. s.n. întreținere a relațiilor sexuale în afara căsătoriei; (înv.) adulteriu.
 

altorelief

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după it. alto relievo)

1. lucrare de sculptură cu relief puternic ieșit în afară.
 

amant, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amant)

1. cel care întreține relații de dragoste cu cineva în afara căsătoriei.