Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. aphasique)
1. I. de afazie, privitor la afazie.
2. care suferă de afazie (pierderea capacității de a vorbi sau de a înțelege limbajul).
3. II. persoană care suferă de afazie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. acatamathesia)
1. incapacitate a unui afazic de a înţelege ceea ce aude.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cacographie)
1. scriere incorectă, cu deformarea cuvintelor şi cu greşeli de sintaxă, la afazici.