Rezultate principale (Afazie,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aphasie)
1. pierdere, totală sau parţială, a posibilităţii de exprimare a cuvintelor, datorată unei leziuni a cortexului; disfazie.
Rezultate secundare (Afazie,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acataphasie)
1. aşezare greşită a cuvintelor în vorbire.
2. (med.) tulburare de comunicare verbală constând în dezacordul între ideaţie şi vorbire.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cataphasie)
1. tulburare a vorbirii, repetarea mecanică a aceloraşi fraze sau cuvinte.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. diaphasia)
1. (lingvistică) variația de limbă în funcție de contextul situațional în care are loc comunicarea.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. jargonaphasie)
1. tulburare de limbaj constând din folosirea de către bolnavi a unor cuvinte noi, inexistente.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. paraphasie)
1. afazie caracterizată prin înlocuirea cuvintelor indicate cu altele fără nici o legătură logică între ele.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. aphasique)
1. I. de afazie, privitor la afazie.
2. care suferă de afazie (pierderea capacității de a vorbi sau de a înțelege limbajul).
3. II. persoană care suferă de afazie.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. aphasiologie)
1. studiul ştiinţific al afaziei (pierderea vorbirii din cauza unei tulburări funcționale).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. asyllabie)
1. varietate de afazie, incapacitatea de a forma silabe, deşi bolnavul recunoaşte literele separat.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. autonomasia)
1. formă de afazie amnezică, dificultatea de a-şi aminti nume proprii sau substantive.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. dysphasie)
1. (med.) tulburare de neurodezvoltare care face ca o persoană să aibă dificultăți în a produce și uneori a înțelege limbajul; afazie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dysprosodie)
1. anomalie de ritm şi de intonaţie în cazurile de afazie.