Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affectivité)
1. ansamblu al proceselor afective.
2. comportare emotivă; sensibilitate sufletească.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. émotif, it. emotivo)
1. adj. referitor la emoţie sau la afectivitate; afectiv, emoţional.
2. adj., s. m. f. (om) care se emoţionează uşor; impresionabil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. paraphrénie)
1. boală psihică caracterizată prin halucinaţii urmate de delir, bolnavul păstrându-şi totuşi afectivitatea şi capacitatea de muncă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. psychopathie)
1. denumire generică pentru bolile psihice.
2. stare morbidă prin tulburări de afectivitate, de comportament sau de caracter.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. schizothymie)
1. constituţie psihică printr-o slabă afectivitate şi prin tendinţa spre interiorizare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. sensibilité, lat. sensibilitas)
1. proprietate a organismelor animale de a simți, de a percepe prin simțuri tot ceea ce vine din afară.
2. calitate a materialelor fotografice de a fi sensibile.
3. însușirea de a fi foarte simțitor; afectivitate, emotivitate.
5. predispoziție a organismelor la diferite boli.
6. însușire a unui instrument sau aparat de a fi sensibil.
7. (chim.) mărime a concentrației unei soluții, în substanța de analizat, care produce, în timpul unei reacții de recunoaștere, un efect la pragul percepției senzoriale.
8. viteza cu care reacționează o emulsie fotosensibilă pentru a se obține o anumită înnegrire a argintului în funcție de cantitatea de lumină recepționată.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. thymique)
1. al timusului.