Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. affinis)
2. s. m. f. rudă prin alianţă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. affiner)
1. a elimina, în timpul topirii, bulele de aer, impurităţile dintr-o masă metalică ori sticloasă.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. affinage)
1. acțiunea de a afina; afinare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affinant)
1. substanţă care se adaugă materiilor prime din care se fabrică sticla pentru afinare.
Parte de vorbire: s.m. (regional)
Origine: (afin + -ar)
Parte de vorbire: s.
Origine: (afina)
1. acţiunea de a afina; afinaj.
2. operaţie de purificare a zahărului brut, care precedă decolorarea şi rafinarea.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. acidophile)
1. (despre substanţe, ţesuturi, organisme) cu afinitate pentru un mediu acid; oxifil.
2. сarе preferă sau este virulent în solurile acide (agenţi patogeni tericoli, plantă).
3. care se colorează cu acizi (celule, ţesuturi).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (engl. achromotophil, lat. achromatophilus)
1. care nu are afinitate pentru coloranţi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adénovirus)
1. grup de virusuri cu afinitate pentru mucoasa conjunctivală, faringială şi ţesutul limfatic.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. affinage)
1. acțiunea de a afina; afinare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affinant)
1. substanţă care se adaugă materiilor prime din care se fabrică sticla pentru afinare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (afina)
1. acţiunea de a afina; afinaj.
2. operaţie de purificare a zahărului brut, care precedă decolorarea şi rafinarea.