Dictionar

afinitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. affinité, lat. affinitas)

1. potrivire, asemănare, apropiere.
2. proprietate a substanțelor de a se combina între ele.
3. (bot.) înrudire, apropiere generică.
4. (jur.) înrudire prin alianță.
 

afinitate; înrudire

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT affinitas
2. FR affinité
3. EN affinity; relationship
4. DE Affinität; Ähnlichkeit; Annäherung
5. RU родство; сродство
6. HU rokonság, közelállás
 

acidofil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. acidophile)

1. (despre substanțe, țesuturi, organisme) cu afinitate pentru un mediu acid; oxifil.
2. сarе preferă sau este virulent în solurile acide (agenți patogeni tericoli, plantă).
3. care se colorează cu acizi (celule, țesuturi).
 

acromatofil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. achromotophil, lat. achromatophilus)

1. care nu are afinitate pentru coloranți.
 

adenovirus

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. adénovirus)

1. grup de virusuri cu afinitate pentru mucoasa conjunctivală, faringială și țesutul limfatic.
 

antipatie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. antipathie, lat. antipathia)

1. sentiment irezonabil de aversiune, de repulsie a unei persoane față de o altă persoană sau față de un lucru; resentiment.
2. (înv.) incompatibilitate, opoziție obiectivă între mai multe persoane sau între mai multe lucruri.
3. (var.) (înv.) antepathie.
4. (antonime) simpatie, empatie; afinitate.
 

argirofil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (engl. argyrophile, germ. argyrophil)

1. care are afinitate pentru sărurile de argint.
 

auxocrom, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. auxochrome)

1. (hormon vegetal) care are rolul de a stimula sinteza pigmenților.
2. (grupare de atomi) care, introdusă în molecula unei combinații organice colorate, îi intensifică culoarea și îi conferă afinitate pentru materialul pe care se aplică.