Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. qualité, lat. qualitas)
1. sinteza laturilor şi însuşirilor esenţiale ale obiectelor, fenomenelor sau proceselor.
2. însuşire (bună sau rea); caracteristică pozitivă.
3. (log.) însuşire a unei judecăţi predicative de a fi afirmativă sau negativă.
4. situaţie, poziţie, titlu, condiţie care constituie sau dă un anumit drept.
5. (şah) diferenţa de valoare dintre un turn şi un nebun sau un cal.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. énonciatif, lat. enuntiativus)
2. propoziţie ~ă (şi s. f.) = propoziţie afirmativă sau negativă care exprimă un fapt real, realizabil sau ireal; propoziţie expozitivă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. obversion)
1. (log.) operaţie logică prin care se transformă o judecată afirmativă într-una negativă sau invers, sensul judecăţii rămânând acelaşi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. subcontraire)
1. (log.; despre propoziţii) formată din aceiaşi termeni, dar una fiind afirmativă, iar celalată negativă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (sub- + contrarietate)
1. (log.) raport de ~ = raport între o judecată particular-afirmativă şi una particular-negativă, prin aceea că nu pot fi ambele judecăţi false, dar pot fi ambele adevărate.