Rezultate secundare (Afirmații):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. communication, lat. communicatio)
1. mijloc de comunicare între două puncte; legătură, contact (rutier, telefonic etc.)
2. (pl.) ansamblu de infrastructuri care permite asemenea legături.
3. figură retorică prin care un orator sau autor se adresează auditoriului, respectiv cititorului, simulând a-l consulta cu privire la aprecierea unor fapte sau în legătură cu justeţea unor afirmaţii ori argumente.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. confirmer, lat. confirmare)
1. a întări, a susţine, a recunoaşte autenticitatea, exactitatea unui lucru, justeţea unei afirmaţii; a adeveri.
2. (jur.) a renunţa la dreptul de a cere anularea unui act juridic, recunoscându-l ca valabil.
3. a întări prin aprobare (un mandat de arestare).
4. a definitiva pe cineva într-un post, într-o situaţie.
5. (la catolici; despre episcopi) a oficia ritualul confirmaţiei.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. contredire, lat. contradicere)
1. tr. a susţine contrariul celor spuse de cineva, a nu fi de acord cu cineva.
2. a fi în dezacord, a nu se potrivi cu ceva; a dezminţi.
3. refl. a fi în dezacord cu sine însuşi.
4. (despre susţinătorii unor afirmaţii etc.) a fi în contrazicere unii cu alţii, a avea păreri deosebite.
5. (despre idei, afirmaţii, mărturii) a nu se potrivi unele cu altele.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (fr. décoder)
1. a descifra un mesaj transmis pe baza unui cod; a decodifica.
2. a descoperi cheia de codare a unui text pentru a-l face comprehensibil.
3. (prin ext.) a înțelege sensul unei afirmații, intenția acesteia; a pătrunde.
4. (anton.) a coda, a codifica.
Parte de vorbire: adj., s.m.f.
Origine: (fr. démystificateur)
2. (persoană sau organizație) care încearcă să expună sau să discrediteze afirmațiile despre care se crede că sunt false, exagerate sau pretențioase.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (lat. demonstrare, după fr. démontrer, /II/ rus. demonstrirovati)
1. tr. a arăta în mod convingător, pe cale de raţionament sau prin exemple concrete, (ne)adevărul unei afirmaţii.
2. a dovedi, prin calcule şi raţionamente, adevărul exprimat într-o teoremă, într-un enunţ.
3. intr. a lua parte la o demonstraţie; a manifesta, a arăta ceva prin semne exterioare.