Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. néo-classique)
2. stil ~ = stil care are ca model arta şi arhitectura clasică.
3. curent ~ = curent în ştiinţa economică burgheză, care, afirmând capacitatea de autoreglare armonioasă a capitalului, se întoarce spre tezele sale clasice.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. psychanalyse)
1. concepție psihologică a lui Freud și a adepților săi, care își propune să dezvăluie rolul diverselor niveluri ale psihicului și dinamica raporturilor dintre conștient, inconștient, subconștient, afirmând că dorințele care vin în conflict cu normele sociale și cu principiile morale ale persoanei sunt supuse refulării și alungate în subconștient; freudism.
2. metoda psihoterapeutică corespunzătoare.
Parte de vorbire: loc. s.
Origine: (lat. tabula rasa)
1. expresie folosită pentru a caracteriza starea iniţială a psihicului copilului, afirmând că omul nu are nici un fel de idei sau principii înnăscute.
2. a face ~ = a şterge tot, a renunţa la anumite păreri, idei pentru a adopta altele.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. weismannism)
1. teorie în biologie care postulează separarea organismului în două părţi distincte: germenul, substanţa ereditară, localizată în celulele sexuale, şi soma, corpul, inert din punct de vedere genetic, afirmând independenţa absolută a germenului faţă de soma.