Dictionar

Rezultate principale (Afirmă,):

Afirma

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. affirmer, lat. affirmare)

1. tr. a susţine, a declara categoric, ferm.

2. refl. a se evidenţia, a se face remarcat prin ceva.


Rezultate secundare (Afirmă,):

Afirmaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affirmation, lat. affirmatio)

1. enunţ prin care se afirmă ceva.

2. (log.) judecată în care se enunţă existenţa unui anumit raport între subiect şi predicat.


Afirmativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. affirmatif, lat. affirmativus)

1. (şi adv.) care afirmă ceva; pozitiv.

2. (log.; despre judecăţi) care enunţă aparenţa însuşirii exprimate de predicat la obiectul exprimat de subiect.


Autoafirma

Parte de vorbire: vb. refl.
Origine: (auto- + afirma)

1. a-şi afirma personalitatea.

2. a se afirma prin sine însuși, fără ajutorul cuiva.


Reafirma

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. réaffirmer)

1. a afirma ceva din nou.


Addubitaţie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. addubitatio)

1. figură retorică care afirmă pretinsa inabilitate a oratorului de a vorbi competent despre ceva; dubitaţie.


Afirmativ, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. affirmatif, lat. affirmativus)

1. (şi adv.) care afirmă ceva; pozitiv.

2. (log.; despre judecăţi) care enunţă aparenţa însuşirii exprimate de predicat la obiectul exprimat de subiect.


Afirmaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affirmation, lat. affirmatio)

1. enunţ prin care se afirmă ceva.

2. (log.) judecată în care se enunţă existenţa unui anumit raport între subiect şi predicat.


Alegaţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allégation, lat. allegatio)

1. invocare a unei păreri, idei etc., pentru a justifica ceva, a întări o afirmaţie.


Apofantic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. apophantique, gr. apophantikos)

1. (log.) care evidenţiază existenţa unui raport printr-o afirmaţie sau negaţie cu privire la ceva.


Arhifonem

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. archiphonème)

1. unitate fonologică supraordonată fonemului, despre care în lingvistica structurală se afirmă reuneşte în sine două sau mai multe foneme.