Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affixe, lat. affixus)
1. nume generic pentru prefixe, sufixe şi infixe, care se adaugă rădăcinii cuvintelor pentru a le modifica sensul, funcţia, rolul; orice instrument gramatical având un asemenea rol.
2. (mat.) punct, număr complex într-un sistem de coordonate rectangulare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. affixal)
2. (lingvistică) care constituie, care formează un afix.
3. (matematică) legat de afix, numărul complex „x + iy” care desemnează poziția unui punct.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. affixation)
1. proces morfologic prin care un grup de litere (afixul) este atașat unui cuvânt de bază, sau rădăcină, pentru a forma un cuvânt nou.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. affixoïde)
1. element de compunere tematică; un cuvânt obișnuit care funcționează și ca afix; pseudoafix.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (pseudo- + afix)
1. un cuvânt obișnuit care funcționează și ca afix; afixoid.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. affixal)
2. (lingvistică) care constituie, care formează un afix.
3. (matematică) legat de afix, numărul complex „x + iy” care desemnează poziția unui punct.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (engl. affixation)
1. proces morfologic prin care un grup de litere (afixul) este atașat unui cuvânt de bază, sau rădăcină, pentru a forma un cuvânt nou.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. affixoïde)
1. element de compunere tematică; un cuvânt obișnuit care funcționează și ca afix; pseudoafix.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. agglutinant, lat. agglutinans)
1. adj. care aglutinează.
3. limbă ~ă = limbă în care raporturile gramaticale se exprimă cu ajutorul afixelor ataşate la rădăcina cuvântului.
4. s.m. anticorp care coagulează bacteriile din organism.
5. s.n. substanţă care are proprietatea de a coagula coloizii.
6. material de legătură între agregate.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (aglutina)
2. alipire, împreunare prin alipire.
3. aglomerare a bacteriilor, a hematiilor şi a altor celule.
4. (lingv.) alipire şi a unei particule sau unui afix la un cuvânt ori a unui cuvânt la alt cuvânt.
Parte de vorbire: adj., s.n.
Origine: (fr. augmentatif)
1. (afix) care, ataşat la un substantiv, exprimă o creştere a dimensiunilor obiectului denumit; (prin ext.) (cuvânt) format cu un asemenea sufix.
2. (antonime) diminutiv, diminutival.