OK
X
afixație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (engl. affixation)
1.
proces
morfologic
prin
care
un
grup
de
litere
(afixul)
este
atașat
unui
cuvânt
de
bază,
sau
rădăcină,
pentru
a
forma
un
cuvânt
nou.
interfix
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (inter1- + /a/fix)
1.
segment
din
structura
unui
cuvânt
sau
a
unei
forme
flexionare
plasată
între
rădăcină
și
un
sufix
(lexical
sau
gramatical)
ori
o
desinență
și
analizat
de
obicei
împreună
cu
afixul
următor.