Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affiche)
1. înştiinţare publică, tipărită, care se fixează sau se distribuie în anumite locuri.
2. cap de ~ = primul nume de pe afişul care anunţă un spectacol; actor celebru.
3. gen de artă grafică cu funcţie mobilizatoare, de informare, de reclamă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. afficher)
2. (fig.) a manifesta ostentativ o anumită atitudine.
3. a vizualiza o mărime măsurată sau rezultatul unui calcul.
4. refl. a apărea în tovărăşia cuiva.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. affichable)
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. affichage)
1. acțiunea de a (se) afișa sau rezultatul acțiunii respective; lipire de afișe; afișare.
2. (fig., depr.) faptul de a se afișa fără discreție; exhibiție intensivă sau indiscretă.
3. (inform.) mod de vizualizare a datelor și rezultatelor furnizate de un ordinator.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. affichier)
1. loc (special amenajat) unde se fixează diferite anunțuri; loc pentru afișaj; avizier.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (fr. afficheur)
1. persoană care lipește sau distribuie afișe; afișor.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. affichiste)
1. artist care creează afişe publicitare.
2. desenator specializat în realizarea de afișe publicitare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Akzidenzen)
1. lucrări tipografice mărunte şi variate (afişe, invitaţii, programe etc.).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affiche)
1. înştiinţare publică, tipărită, care se fixează sau se distribuie în anumite locuri.
2. cap de ~ = primul nume de pe afişul care anunţă un spectacol; actor celebru.
3. gen de artă grafică cu funcţie mobilizatoare, de informare, de reclamă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. afficher)
2. (fig.) a manifesta ostentativ o anumită atitudine.
3. a vizualiza o mărime măsurată sau rezultatul unui calcul.
4. refl. a apărea în tovărăşia cuiva.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. affichable)
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. affichage)
1. acțiunea de a (se) afișa sau rezultatul acțiunii respective; lipire de afișe; afișare.
2. (fig., depr.) faptul de a se afișa fără discreție; exhibiție intensivă sau indiscretă.
3. (inform.) mod de vizualizare a datelor și rezultatelor furnizate de un ordinator.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. affichier)
1. loc (special amenajat) unde se fixează diferite anunțuri; loc pentru afișaj; avizier.